Emitentul. În stânga sus apar sigiliul și denumirea completă: Advanced Gemological Laboratory. Este singura formă sub care documentul poate fi emis.

Numărul de referință. În centru apare „REF. NR.” urmat de un număr unic. Acest număr identifică raportul în baza de date a laboratorului și este cheia verificării online. El se repetă și în coloana din stânga, în caseta de descriere.

Mențiunea FAXIMIL. În dreapta sus, pe exemplarele digitale, apare cuvântul FAXIMIL și explicația însoțitoare. Faximil înseamnă reproducere digitală a documentului original. Raportul original tipărit conține elemente de securitate care nu se pot reproduce într-o copie. Practic: un PDF sau o imagine este util pentru consultare, dar documentul care contează într-o tranzacție este originalul.

Aici sunt caracteristicile măsurate, grupate pe tipuri de piatră. La o bijuterie cu mai multe varietăți, fiecare grup are propriul set de rubrici.

Un carat înseamnă 0,20 grame.

Aici apare o distincție esențială. La pietrele neîncastrate greutatea este exactă, pentru că piatra poate fi cântărită. La pietrele montate într-o bijuterie apare mențiunea „aprox.”. Motivul este simplu: o piatră montată nu poate fi cântărită separat fără a fi demontată, așa că greutatea se calculează din dimensiunile măsurate. Un laborator care afișează greutăți exacte pentru pietre montate afirmă mai mult decât poate determina.

Se stabilește conform sistemului GIA, dar se citește diferit după tipul pietrei.

La diamantele incolore se folosește scara cu litere, de la D la Z. D înseamnă complet incolor; pe măsură ce literele avansează, nuanța gălbuie sau gri maro devine tot mai perceptibilă:

La grupuri de pietre, rezultatul poate apărea ca interval între două sau mai multe trepte alăturate.

La pietrele colorate, gradele sunt exprimate în cuvinte, nu în litere, și se citesc raportat la specie. Sistemul GIA împarte gemele colorate în trei categorii, după cât de frecvente sunt incluziunile la formarea lor:

• Tipul I — pietre care se formează de obicei fără incluziuni vizibile (de exemplu acvamarin, tanzanit);
• Tipul II — pietre care conțin în mod obișnuit incluziuni (de exemplu safir, rubin, spinel, turmalină);
• Tipul III — pietre care prezintă aproape întotdeauna incluziuni (de exemplu smaraldul).

Gradele merg de la „curat pentru ochiul liber” (eye-clean) până la trepte care descriu incluziuni ușor, moderat sau puternic vizibile.

Consecința practică este importantă și contraintuitivă: același grad înseamnă lucruri diferite la specii diferite. Un smarald cu incluziuni vizibile este normal și poate fi o piatră valoroasă — incluziunile sunt caracteristica speciei. Același nivel de incluziuni la un acvamarin ar indica o piatră slabă. De aceea gradele de claritate ale pietrelor colorate nu se compară niciodată direct cu cele ale diamantelor.

Trei cifre — la pietrele rotunde: diametrul minim, diametrul maxim și adâncimea; la celelalte forme: lungimea, lățimea și adâncimea. Ele permit oricui să verifice dacă piatra din bijuterie este cea descrisă în raport.

Aici se consemnează orice intervenție prin care piatra a fost modificată pentru a-i îmbunătăți aspectul. Un tratament nu face piatra falsă — piatra rămâne naturală — dar influențează valoarea, durabilitatea și modul în care piesa trebuie îngrijită. De aceea trebuie declarat.

Cele mai frecvente tratamente pe care le poate consemna un raport:

Formularea din raport descrie ce a fost identificat, nu ce s-ar putea presupune. Detectarea tratamentelor este unul dintre motivele principale pentru care se face o examinare de laborator — unele tratamente nu se pot identifica dar ele pot exista.

Dacă în raport nu apare nicio mențiune de tratament, înseamnă că, în urma examinării, nu au fost identificate tratamente.

Această precizare elimină confuziile de denumire: un rubin și un safir sunt același mineral, deosebit doar prin culoare, iar denumirile comerciale sunt adesea folosite impropriu în piață.

Profilul cu proporții — secțiunea laterală a pietrei, cu procentele care descriu tăietura: lățimea tablei, adâncimea totală, unghiurile coroanei și ale pavilionului, grosimea rondistului.

Grosimea rondistului — banda care înconjoară piatra la punctul cel mai lat — se descrie pe o scară proprie, de la Extremely Thin la Extremely Thick, trecând prin Thin, Medium, Slightly Thick și Thick. Extremele contează practic: un rondist extrem de subțire se ciobește ușor, unul extrem de gros adaugă greutate care nu se vede.

Culeta — fațeta minusculă de la baza pietrei, indicată la vârful de jos al profilului. Se descrie pe o scară de la None (absentă, vârf ascuțit) până la Extremely Large, trecând prin Very Small, Small, Medium, Slightly Large, Large și Very Large. Notația NON-SML înseamnă None sau Small — culetă absentă sau mică. Contează pentru că o culetă mare se vede de sus ca o fațetă în centrul diamantului; „None–Small” înseamnă că nu se vede.

Această casetă conține scări de referință, nu caracteristicile piesei tale. Rolul ei este să arate unde se plasează rezultatul într-un sistem cunoscut internațional:

• scara incluziunilor;
• scara culorilor, de la D la Z.

Sub ele apare o mențiune esențială: imaginea este cu titlu informativ, aplicabilă doar pentru diamante. De aceea caseta apare identic și pe raportul unei geme colorate — ea este o referință generală, nu o evaluare a pietrei colorate.

Scările sunt cele stabilite de GIA (Gemological Institute of America), sistemul de clasificare folosit internațional pentru diamante.

Codul QR din colțul de jos duce la verificarea raportului. Scanat cu telefonul, deschide pagina de verificare, unde se compară datele documentului cu cele din baza de date a laboratorului.

Textul alăturat precizează limitele raportului: informațiile se referă doar la piesa descrisă, au fost obținute cu tehnicile și echipamentele disponibile în momentul examinării, iar raportul nu constituie o garanție. Este formularea standard a laboratoarelor gemologice serioase și trimite la termenii și condițiile complete.

Trei pași, toți gratuiți:

1. Notează numărul de referință din antetul documentului.
2. Deschide aglgems.ro/cautare-raport/ sau scanează codul QR de pe raport.
3. Introdu codul în caseta de căutare raport.
4. Compară datele afișate cu cele de pe document: data, tipul piesei, greutatea, dimensiunile.

Dacă un detaliu nu corespunde, documentul nu descrie piesa pe care o ai în față. Verificarea este permanent disponibilă și nu costă nimic.